suveică - explicat in DEX

suveică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUVÉICĂ, suveici, s. f. 1. Piesă de lemn la războiul de țesut, de formă lunguiață, care servește la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii; suvelniță. ◊ Expr. (Iute) ca o suveică sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesă din mecanismul mașinii de cusut, în care se introduce un mosorel cu ață. – Din bg. sovalka.

suveică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
suveícă (-ci), s. f. – Piesă la războiul de țesut. – Var. suvelniță. Mr. suval’că, megl. săvaică, suvalcă. Sl., cf. sb. sovilja, bg. sovelka (Cihac, II, 381; Pascu, Suf., 233; Iordan, Dift., 102; Conev 61).

suveică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
suveică, suveici s. f. (pub.) modalitate ilicită de câștig utilizată în domeniul financiar; spălare de bani.

suveică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suvéică s. f., g.-d. art. suvéicii; pl. suvéici

suveică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suveică f. 1. unealta țesătorului, în formă de luntre, cu care se trage, bătătura printre firele urzelii; 2. undrea de împletit năvodul; 3. fig. iute ca suveica. [Și suvelniță = slovean SUVALNIȚA].

suveică (Dicționaru limbii românești, 1939)
suveícă f., pl. ĭ (bg. sovalka, suveĭcă, sîrb. sovelo, d. vsl. sovati, a trimete, rus. sovatĭ, a împinge, a băga, a strecura pe furiș; ung. sóvóke). Unealtă (în formă de luntre) care bagă pin bătătură firele urzeliĭ. Fig. Om ĭute (neobosit): femeĭa asta-ĭ ca suveĭca. A face suveĭca (după fr. faire la navette), a te duce și a veni de multe orĭ. - Și suvelniță (nsl. suvalnica) în Munt. (maĭ ales în vest).

suveică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUVEÍCĂ, suveici, s. f. 1. Piesă de lemn la războiul de țesut, de formă lunguiață, care servește la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii; suvelniță. ◊ Expr. (Iute) ca o suveică sau ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic. 2. Piesă din mecanismul mașinii de cusut, în care se introduce un mosorel cu ață. — Din bg. sovalka.