suveică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUVÉICĂ, suveici, s. f. 1. Piesă de lemn la războiul de țesut, de formă lunguiață, care servește la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii; suvelniță. ◊
Expr. (Iute) ca o suveică sau
ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic.
2. Piesă din mecanismul mașinii de cusut, în care se introduce un mosorel cu ață. – Din
bg. sovalka.