suveicuță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUVEICÚȚĂ,suveicuțe, s. f. Diminutiv al lui suveică. – Suveică + suf. -uță.
suveicuță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) suveicúță s. f., g.-d. art. suveicúței; pl. suveicúțe
suveicuță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUVEICÚȚĂ,suveicuțe, s. f. Diminutiv al lui suveică. — Suveică + suf. -uță.