suveică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUVÉICĂ, suveici, s. f. 1. Piesă de lemn la războiul de țesut, de formă lunguiață, care servește la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii; suvelniță. ◊
Expr. (Iute) ca o suveică sau
ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic.
2. Piesă din mecanismul mașinii de cusut, în care se introduce un mosorel cu ață. – Din
bg. sovalka.suveică (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)suveícă (-ci), s. f. – Piesă la războiul de țesut. –
Var. suvelniță. Mr. suval’că, megl. săvaică, suvalcă. Sl.,
cf. sb. sovilja, bg. sovelka (Cihac, II, 381; Pascu,
Suf., 233; Iordan,
Dift., 102; Conev 61).
suveică (Dicționar de argou al limbii române, 2007)suveică, suveici s. f. (pub.) modalitate ilicită de câștig utilizată în domeniul financiar; spălare de bani.
suveică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suvéică s. f.,
g.-d. art. suvéicii; pl. suvéicisuveică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)suveică f.
1. unealta țesătorului, în formă de luntre, cu care se trage, bătătura printre firele urzelii;
2. undrea de împletit năvodul;
3. fig. iute ca suveica. [Și
suvelniță = slovean SUVALNIȚA].
suveică (Dicționaru limbii românești, 1939)suveícă f., pl.
ĭ (bg.
sovalka, suveĭcă, sîrb.
sovelo, d. vsl.
sovati, a trimete, rus.
sovatĭ, a împinge, a băga, a strecura pe furiș; ung.
sóvóke). Unealtă (în formă de luntre) care bagă pin bătătură firele urzeliĭ.
Fig. Om ĭute (neobosit):
femeĭa asta-ĭ ca suveĭca. A face suveĭca (după fr.
faire la navette), a te duce și a veni de multe orĭ.
- Și
suvelniță (nsl.
suvalnica) în Munt. (maĭ ales în vest).
suveică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUVEÍCĂ, suveici, s. f. 1. Piesă de lemn la războiul de țesut, de formă lunguiață, care servește la introducerea firului de bătătură în rostul urzelii; suvelniță. ◊
Expr. (Iute) ca o suveică sau
ca suveica = foarte ager, sprinten; foarte harnic.
2. Piesă din mecanismul mașinii de cusut, în care se introduce un mosorel cu ață. — Din
bg. sovalka.