susur - explicat in DEX

susur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SÚSUR, susure, s. n. Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare. – Din susura (derivat regresiv).

susur (Dicționar de neologisme, 1986)
SÚSUR s.n. Zgomot continuu și lin produs de curgerea unei ape sau de foșnetul frunzelor bătute de vânt. [Pl. -re. / < susura].

susur (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SÚSUR s. n. zgomot continuu și lin produs de curgerea unei ape, de foșnetul frunzelor bătute de vânt etc. (< susura)

susur (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
súsur s. n., pl. súsure

susur (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
susur n. sunet lin și confuz: un susur de apă ISP. [Lat. SUSURRUS].

susur (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SÚSUR, susure, s. n. Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare. — Din susura (derivat regresiv).