șușui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘUȘUÍ, șúșui, vb. IV.
1. Intranz. A produce un zgomot asemănător cu foșnetul frunzelor; a foșni.
2. Intranz. A liniști sau a adormi un copil prin repetarea prelungită și monotonă a sunetului „ș”.
3. Tranz. A spune ceva în șoaptă; a șopti. – Formație onomatopeică.