sustrage (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSTRÁGE, sustrág, vb. III.
1. Tranz. A-și însuși, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparține altei persoane; a fura.
2. Tranz. A opri, a abate, a împiedica de la ceva.
3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva;
p. ext. a scăpa de ceva. [
Perf. s. sustrăsei, part. sustras] – Din
fr. soustraire (după
trage).