sustrage - explicat in DEX

sustrage (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUSTRÁGE, sustrág, vb. III. 1. Tranz. A-și însuși, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparține altei persoane; a fura. 2. Tranz. A opri, a abate, a împiedica de la ceva. 3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scăpa de ceva. [Perf. s. sustrăsei, part. sustras] – Din fr. soustraire (după trage).

sustrage (Dicționar de neologisme, 1986)
SUSTRÁGE vb. III. tr. 1. A fura, a delapida. 2. A abate de la ceva. ♦ refl. A se eschiva; a căuta să scape. [P.i. sustrág. / < fr. soustraire, după trage].

sustrage (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUSTRÁGE vb. I. tr. 1. a fura, a delapida. 2. a abate de la ceva. II. refl. a se eschiva; a căuta să scape. (după fr. soustraire)

sustrage (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sustráge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sustrág, imperf. 3 sg. sustrăgeá; part. sustrás

sustrage (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sustrage v. 1. a lua prin dibăcie sau înșelăciune: a sustrage acte; 2. a prezerva de: a sustrage pe un culpabil dela pedeapsă.

sustrage (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUSTRÁGE, sustrág, vb. III. 1. Tranz. A-și însuși, prin fraudă sau prin viclenie, un lucru care aparține altei persoane; a fura. 2. Tranz. A opri, a abate, a împiedica de la ceva. 3. Refl. A folosi șiretenia sau frauda pentru a nu presta un serviciu datorat legal; a se eschiva de la ceva; p. ext. a scăpa de ceva. [Perf. s. sustrasei, part. sustras] — Din fr. soustraire (după trage).