sustentație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSTENTÁȚIE, sustentații, s. f. Proprietatea unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid prin mijloace adecvate. – Din
fr. sustentation.sustentație (Dicționar de neologisme, 1986)SUSTENTÁȚIE s.f. Proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ♦ (
Av.) Forța verticală care împinge în sus o aeronavă. [Gen.
-iei, var.
sustentațiune s.f. / cf. fr.
sustentation].
sustentație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUSTENTÁȚIE s. f. proprietate a unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid; susținere. ◊ forța verticală care împinge în sus o aeronavă. (< fr.
sustentation)
sustentație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sustentáție (-ți-e) s. f.,
art. sustentáția (-ți-a), g.-d. art. sustentáției; pl. sustentáții, art. sustentáțiile (-ți-i-)sustentație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUSTENTÁȚIE, sustentații, s. f. Proprietatea unui corp de a se menține la un anumit nivel în masa unui fluid prin mijloace adecvate. — Din
fr. sustentation.