susean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUSEÁN, -Ă, suseni, -e, s. m. și
f. (
Reg.) Locuitor din partea de sus a unui sat sau a unui ținut. ♦ (
Ist.) Locuitor al Țării de Sus (jumătatea nordică a Moldovei, după o veche împărțire administrativă). –
Sus +
suf. -ean.susean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)suseán (
înv.)
s. m.,
pl. susénisusean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUSEÁN, -Ă, suseni, -e, s. m. și
f. (
înv.) Locuitor din partea de sus a unui sat sau a unui ținut. ♦ Locuitor al Țării de Sus (jumătatea nordică a Moldovei, după o veche împărțire administrativă). —
Sus +
suf. -
ean.