surzi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURZÍ, surzesc, vb. IV.
1. Intranz. A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd.
2. Tranz. A face ca cineva să își piardă auzul, a face pe cineva surd;
p. ext. a ameți, a zăpăci. – Din
surd.surzi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surzí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. surzésc, imperf. 3
sg. surzeá; conj. prez. 3
să surzeáscăsurzi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURZÍ, surzesc, vb. IV.
1. Intranz. A-și pierde parțial sau total auzul; a deveni surd.
2. Tranz. A face ca cineva să-și piardă auzul, a face pe cineva surd;
p. ext. a ameți, a zăpăci. — Din
surd.surzì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)surzì v. a se face surd. [Lat. SURDESCERE].