surzenie - explicat in DEX

surzenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SURZÉNIE, surzenii, s. f. Surditate (1). – Surzi + suf. -enie.

surzenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
surzénie (-ni-e) s. f., art. surzénia (-ni-a), g.-d. surzénii, art. surzéniei

surzenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
surzenie f. pierdere sau scădere mare a auzului.

surzenie (Dicționaru limbii românești, 1939)
surzénie f. (d. surd). Defectu de a fi surd.

surzenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SURZÉNIE s. f. Surditate (1). — Surzi + suf. -enie.