surzime(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) SURZÍME,surzimi, s. f. (Rar) Surzenie. – Din surzi + suf. -ime.
surzime(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) surzime f. starea celui surd.