survenire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SURVENÍRE,surveniri, s. f. Faptul de a surveni. – V. surveni.
survenire(Dicționar de neologisme, 1986) SURVENÍREs.f. Faptul de a surveni. [< surveni].
survenire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) surveníre s. f., g.-d. art. survenírii
survenire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SURVENÍRE s. f. Faptul de a surveni. — V. surveni.