surdomaș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)surdomáș (-și), s. m. –
1. O anumită boală de copii. –
2. Larva viermelui Tenebrio molitor. –
Var. surdumaș, Banat
strădomaș. Sb. srdomaši (Candrea).
surdomaș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SURDOMÁȘ, surdomași, s. m. (
Reg.) Larva gândacului numit morarul. [
Var.:
surdumáș s. m.] –
Sb. srdomasi.surdomaș (Dicționaru limbii românești, 1939)surdomáș și
surdu- m. (sîrb.
srdomasi. GrS. 1937, 280).
Olt. Un fel de verme solzos care trăĭește pin făină (
tenebrio molitor). Pl. Un fel de eczemă (solzĭ) în capu pruncilor pe care babele zic c’o vindecă ucizînd un șurdumaș pe creștetu prunculuĭ. – În Ban.
strădomáș. V.
molete 1.