surdină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURDÍNĂ, surdine, s. f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensității sonorității unor instrumente muzicale. ◊
Loc. adv. În surdină =
a) cu surdina pusă, încet;
b) fără zgomot, înăbușit; cu glas scăzut; în taină. – Din
fr. sourdine.surdină (Dicționar de neologisme, 1986)SURDÍNĂ s.f. Amortizor de zgomot. ♦ Dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru a-i micșora intensitatea sunetelor. ♦
În surdină = a) încet, cu sunete ușoare; b) fără zgomot, cu glas scăzut; în taină. [< fr.
sourdine, cf. it.
sordina].
surdină (Marele dicționar de neologisme, 2000)SURDÍNĂ s. f. amortizor de zgomot. ◊ dispozitiv care se aplică unui instrument muzical pentru atenuarea intensității și modificarea timbrului sunetelor. ♦ în ~ = fără zgomot. (< fr.
sourdine)
surdină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surdínă s. f.,
g.-d. art. surdínei; (dispozitive)
pl. surdínesurdină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)surdină f. ceea ce se pune la un instrument de muzică spre a-i slăbi sunetul:
în surdină, în taină.
surdină (Dicționaru limbii românești, 1939)*surdínă f., pl.
e (fr.
sourdine, d. it.
sordina). Ceĭa ce se pune la un instrument muzical ca să sune maĭ slab. La instrumentele cu arcuș surdina e un fel de peptene care se prinde de scaun și înădușă sunetu. Fig.
În surdină, în taină.
surdină (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURDÍNĂ, surdine, s. f. Dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensității sonorității unor instrumente muzicale. ◊
Loc. adv. În surdină =
a) cu surdina pusă, încet;
b) fără zgomot, înăbușit; cu glas scăzut; în taină. — Din
fr. sourdine.