surchidi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SURCHIDÍ, surchidesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A sâcâi, a plictisi; a hărțui; a muștrului. ♦ A smuci, a trânti;
p. ext. a chinui. – Din
magh. szurkálodni.surchidi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)surchidí,
surchidésc, vb. IV (reg.)
1. a plictisi.
2. a hărțui, a sâcâi.
3. a muștrului, a certa.
4. a smuci, a trânti.
5. a chinui.
6. a bate.
7. a arunca arșicele sau zarurile, făcându-le să se învârtească.
8. (despre distanțe; în forma:
surchida) a măsura cu palmele.
surchidi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)surchidí (-désc, -ít), vb. –
1. A înțepa, a împunge, a irita. –
2. A arunce arșice, zaruri.
Mag. szurkálódni „a înțepa” (Scriban,
Arhiva, XXX, 284; Drăganu,
Dacor., V, 371).
Der. din
tc. sürkedik „vagabond” (Bogrea,
Dacor., IV, 849) este mai puțin probabilă. –
Der. surchideală, s. f. (arșice; iritație, excitație; ciomăgeală, bătaie).
surchidi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)surchidí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. surchidésc, imperf. 3
sg. surchideá; conj. prez. 3
să surchideáscăsurchidi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SURCHIDÍ, surchidesc, vb. IV.
Tranz. (
Pop.) A sâcâi, a plictisi; a hărțui; a muștrului. ♦ A smuci, a trânti;
p. ext. a chinui. — Dn
magh. szurkálodni.surchidì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)surchidì v. a trage o bătaie:
l’a mustrat și l’a surchidit. [Metaforă, luată din jocul în arșici: origină necunoscută].