suprimà - explicat in DEX

suprima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. ♦ A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. – Din fr. supprimer.

suprima (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRIMÁ vb. I. tr. 1. A interzice; a nimici; a înlătura. ♦ A face să dispară. ♦ (Fam.) A omorî, a ucide; a extermina. 2. A da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desființa (un post). 3. A renunța (la ceva); a elimina. [P.i. suprím. / < fr. supprimer, cf. lat. supprimere].

suprima (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRIMÁ vb. tr. 1. a interzice; a nimici; a înlătura. ◊ a face să dispară. ◊ (fam.) a ucide; a extermina. 2. a da afară pe cineva dintr-o slujbă; a comprima, a desființa (un post). 3. a renunța (la ceva); a elimina. (< fr. supprimer, lat. supprimere)

suprima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suprimá (a ~) (su-pri-) vb., ind. prez. 3 suprímă

suprimà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suprimà v. 1. a desființa: a suprima un impozit, un ziar; 2. a face să dispară: a suprima un act; 3. a trece sub tăcere: a suprima sfârșitul discursului.

suprima (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRIMÁ, suprím, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc etc. ♦ A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. — Din fr. supprimer.