supresiune - explicat in DEX

supresiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRESIÚNE, supresiuni, s. f. (Livr.) Suprimare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. suppression, lat. suppressio, -onis.

supresiune (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
supresiúne s.f. (înv.) 1. suprimare, desființare, eliminare, înlăturare, lichidare. 2. omorâre, ucidere. 3. excludere, eliminare a unor semne grafice, cuvinte, paragrafe, capitole dintr-o lucrare; înlăturare.

supresiune (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRESIÚNE s.f. (Liv.) Suprimare. [< fr. suppression].

supresiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRESIÚNE s. f. 1. suprimare. 2. (biol.) reluarea activității unei gene, pe care aceasta o pierduse în urma unei mutații. (< fr. suppression, lat. suppressio)

supresiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supresiúne (înv.) (su-pre-si-u-) s. f., g.-d. art. supresiúnii; pl. supresiúni

supresiune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*supresiúne f, (lat. suppressio. V. presiune). Acțiunea de a suprima. – Și suprimare.

supresiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRESIÚNE, supresiuni, s. f. (înv.) Suprimare. [Pr.: -si-u-] — Din fr. suppression, lat. suppressio, -onis.