supravoltor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAVOLTÓR, supravoltoare, s. n. Sursă de energie electrică legată în serie cu altă sursă de energie electrică, astfel încât tensiunile lor electrice să se adune. – Din
fr. survolteur.supravoltor (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAVOLTÓR s.n. Mașină electrică legată în serie cu o altă sursă de energie electrică, astfel încât tensiunile lor electrice să se adune; survoltor. [După fr.
survolteur].
supravoltor (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAVOLTÓR s. n. sursă de energie electrică legată în serie cu o altă sursă, astfel încât tensiunile lor electrice să se adune. (după fr.
survolteur)
supravoltor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAVOLTÓR, supravoltoare, s. n. Sursă de energie electrică legată în serie cu altă sursă de energie electrică, astfel încât tensiunile lor electrice să se adune. —
Cf. fr. survolteur.