supraveghetor - explicat in DEX

supraveghetor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRAVEGHETÓR, -OÁRE, supraveghetori, -oare s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu supravegherea cuiva sau a ceva. 2. S. n. (În sintagma) Supraveghetor de flacără = aparat electronic destinat supravegherii prezenței flăcării în timpul funcționării arzătoarelor, în scopul prevenirii unor incendii. – Supraveghea + suf. -tor.

supraveghetor (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRAVEGHETÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană însărcinată cu supravegherea cuiva sau a ceva. [< supraveghea + -tor].

supraveghetor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRAVEGHETÓR, -OÁRE I. s. m. f. persoană însărcinată cu supravegherea cuiva sau a ceva. II. s. n. ~ de flacără = aparat electronic pentru supravegherea prezenței flacării în timpul funcționării arzătoarelor. (după fr. surveillant)

supraveghetor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supraveghetór (su-pra-) s. m., pl. supraveghetóri

supraveghetor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
supraveghetor m. cel ce supraveghează.

supraveghetor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*supraveghetór, -oáre adj. și s. Care supraveghează.

supraveghetor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRAVEGHETÓR, -OÁRE, supraveghetori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu supravegherea cuiva sau a ceva. 2. S. n. (în sintagma) Supraveghetor de flacără = aparat electronic destinat supravegherii prezenței flăcării în timpul funcționării arzătoarelor, în scopul prevenirii unor incendii. — Supraveghea + suf. -tor.