supraveghere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAVEGHÉRE, supravegheri, s. f. Acțiunea de
a supraveghea și rezultatul ei; control;
p. ext. pază. –
V. supraveghea.supraveghere (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAVEGHÉRE s.f. Acțiunea de a (se) supraveghea și rezultatul ei; urmărire atentă. ♦
A avea (ceva)
în supraveghere = a avea (ceva) în pază. [<
supraveghea].
supraveghere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraveghére (su-pra-) s. f.,
g.-d. art. supraveghérii; pl. supraveghérisupraveghere (Dicționaru limbii românești, 1939)*supraveghére f. Veghere, observațiune:
supt supravegherea familiiĭ, a polițiiĭ.supraveghere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAVEGHÉRE, supravegheri, s. f. Acțiunea de
a supraveghea și rezultatul ei; control;
p. ext. pază. —
V. supraveghea.