supravĭețuitor - explicat in DEX

supraviețuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE, supraviețuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a scăpat cu viață dintr-un cataclism, dintr-o nenorocire; persoană care supraviețuiește alteia. [Pr.: -țu-i-] – Supraviețui + suf. -tor (după fr. survivant).

supraviețuitor (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care supraviețuiește altuia. [Pron. -vie-țu-i-. / < supraviețui + -tor, după fr. survivant].

supraviețuitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE s. m. f. cel care supraviețuiește altuia. (< supraviețui + -tor)

supraviețuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
supraviețuitór (su-pra-vie-țu-i-) s. m., pl. supraviețuitóri

supraviețuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
supraviețuitor a. care supraviețuiește.

supraviețuitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUPRAVIEȚUITÓR, -OÁRE, supraviețuitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a scăpat cu viață dintr-un cataclism, dintr-o nenorocire; persoană care supraviețuiește alteia. [Pr.: -țu-i-] — Supraviețui + suf. -tor (după fr. survivant).

supravĭețuitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*supravĭețuitór, -oáre adj. și s. Care a supravĭețuit: supravĭețuitoriĭ catastrofeĭ transatlanticulu „Titanic” (1912).