suprauman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAUMÁN, -Ă, supraumani, -e, adj. (Rar) Supraomenesc. [
Pr.:
-pra-u-] –
Supra- + uman (după
fr. surhumain).suprauman (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAUMÁN, -Ă adj. (
Rar) Supraomenesc. [Pron.
-pra-u-. / <
supra- +
uman, după fr.
surhumain].
suprauman (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAUMÁN, -Ă adj. care depășește puterile unui om; supraomenesc. (după fr.
surhumain)
suprauman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraumán (su-pra-u-) adj. m.,
pl. supraumáni; f. supraumánă, pl. supraumánesuprauman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)suprauman a. mai presus de om, sub raportul fizic și moral:
putere supraumană.suprauman (Dicționaru limbii românești, 1939)*supraumán, -ă adj. (după fr.
surhumain). Maĭ pe sus de puterea umană (omenească):
sforțărĭ supraumane. – Și
supraomenesc.suprauman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAUMÁN, -Ă, supraumani, -e, adj. Supraomenesc. [
Pr.: -
pra-u-] —
Supra1- +
uman (după
fr. surhumain).