supratopire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRATOPÍRE, supratopiri, s. f. (
Fiz.) Subrăcire. –
Supra- + topire.supratopire (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRATOPÍRE s.f. Rămânere a unui solid topit în stare lichidă, chiar la o temperatură inferioară gradului de topire. [<
supra- +
topire, după fr.
surfusion].
supratopire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRATOPÍRE, supratopiri, s. f. (
Fiz.) Subrăcire. —
Supra1- +
topire.