supraproblemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAPROBLÉMĂ, supraprobleme, s. f. Acțiune principală care însoțește mesajul textului dramatic, către care converg ideile și acțiunile secundare; supratemă. –
Supra- +
problemă.supraproblemă (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAPROBLÉMĂ s.f. Supratemă. [<
supra- +
problemă].
supraproblemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAPROBLÉMĂ s. f. supratemă. (< supra
1- + problemă)
supraproblemă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)supraproblémă (su-pra-pro-ble-) s. f.,
g.-d. art. supraproblémei; pl. supraproblémesupraproblemă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAPROBLÉMĂ, supraprobleme, s. f. Acțiune principală care însoțește mesajul textului dramatic, către care converg ideile și acțiunile secundare; supratemă. —
Supra1- +
problemă.