supraordinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAORDINÁRE s. f. (
Log.) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică. [
Pr.:
-pra-or-] –
Supra- +
ordinare (rar).
supraordinare (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAORDINÁRE s.f. v.
supraordonare.
supraordinare (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAORDINÁRE s. f. cuprindere în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sferă mai mică. (< supra
1- + ordinare)
supraordinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAORDINÁRE s. f. (
Log.) Cuprinderea în sfera unei noțiuni a altor noțiuni cu sfera mai mică. [
Pr.: -
pra-or-] —
Supra1- +
ordinare (rar).