supramodulație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAMODULÁȚIE, supramodulații, s. f. Modulație a unui semnal purtător cu un semnal modulator de amplitudine mai mare. –
Supra- + modulație (după
fr. surmodulation).
supramodulație (Dicționar de neologisme, 1986)SUPRAMODULÁȚIE s.f. (
Telec.) Modulație a unui semnal purtător cu un semnal modulator de amplitudine mai mare. [Gen.
-iei. / după fr.
surmodulation].
supramodulație (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPRAMODULÁȚIE s. f. înregistrare a unor semnale electrice de audiofrecvență cu valori mai mari decât cele permise într-un anumit sistem și pe un anumit purtător. (după fr.
surmodulation)
supramodulație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAMODULÁȚIE, supramodulații, s. f. Modulație a unui semnal purtător cu un semnal modulator de amplitudine mai mare. —
Supra1- +
modulație (după
fr. surmodulation).