suprafin(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SUPRAFÍN, -Ă,suprafini, -e, adj. Superfin. – Supra- + fin (după fr. surfin).
suprafin(Dicționar de neologisme, 1986) SUPRAFÍN, -Ăadj. Superfin. [Cf. it. sopraffino].
suprafin(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SUPRAFÍN, -Ă,suprafini, -e, adj. Superfin. — Supra1- + fin (după fr. superfin).