suprafață (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, s. f. 1. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față. ◊
Loc. adv. La suprafață = fără a pătrunde în esența lucrurilor, în mod superficial.
2. Întindere nelimitată (de teren, de pădure etc.) considerată sub raportul lungimii și lățimii, măsurată în unități la pătrat. ◊
Suprafață de respirație = suprafață pulmonară care dă capacitatea respiratorie. ♦ (Geom.) Arie
2 limitată de o linie închisă (frântă sau curbă) măsurată în unități la pătrat. – Din
supra- +
față (după
fr. surface).