supraadăuga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPRAADĂUGÁ, supraadáug, vb. I.
Tranz. A adăuga peste altceva. –
Supra- +
adăuga (după
fr. surajouter).
supraadăuga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPRAADĂUGÁ, supraadáug, vb. I.
Tranz. A adăuga peste altceva. —
Supra1- +
adăuga (după
fr. surajouter).