suplicia (Dicționar de neologisme, 1986)
SUPLICIÁ vb. I. tr. A executa un condamnat la moarte. ♦ A tortura; (fig.) a face să sufere. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -ciază, ger. -ciind. / < fr. supplicier].
suplicia (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUPLICIÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat la moarte. ◊ a tortura. 2. (fig.) a face să sufere. (< fr. supplicier)