supervizor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPERVIZÓR, supervizoare, s. n. (
Tel.) Ansamblul de programe ale unui monitor
2 (
2). – Din
engl. supervisor, fr. superviseur.supervizor (Dicționar de neologisme, 1986)SUPERVIZÓR s.n. Program de control care supraveghează activitatea unui sistem de calcul; monitor
2 (
3) [în DN]. [Cf. engl.
supervisor].
supervizor (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPERVIZÓR I.
s. n. program de control care supraveghează activitatea unui sistem de calcul; monitor
2 (3). II. s. m. f. cel însărcinat cu supravegherea artistică a unei înregistrări. (< engl.
supervizor, fr.
superviseur)
supervizor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*supervizór s. m.,
pl. supervizórisupervizor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPERVIZÓR, (
1)
supervizoare, s. n., (
2)
supervizori, s. m. 1. (
Tel.) Ansamblul de programe ale unui monitor
2 (
2).
2. Persoană însărcinată cu supravegherea cuiva sau a ceva. — Din
engl. supervisor, fr. superviseur.