superstiție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPERSTÍȚIE, superstiții, s. f. Prejudecată care decurge din credința în spirite bune și rele, în farmece și vrăji, în semne prevestitoare, în numere fatidice sau în alte rămășițe ale animismului și ale magiei;
p. ext. practică superstițioasă. – Din
fr. superstition, lat. superstitio.