superstițios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUPERSTIȚIÓS, -OÁSĂ, superstițioși, -oase, adj. (Despre oameni) Care crede în superstiții, care este stăpânit de superstiții; (despre manifestările oamenilor) izvorât din superstiții, bazat pe superstiții, plin de superstiții. [
Pr.:
-ți-os] – Din
fr. superstitieux.superstițios (Dicționar de neologisme, 1986)SUPERSTIȚIÓS, -OÁSĂ adj. Stăpânit, pătruns de superstiții; întemeiat pe superstiții. [Pron.
-ți-os. / cf. fr.
superstitieux].
superstițios (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUPERSTIȚIÓS, -OÁSĂ adj. (despre oameni) care crede în superstiții; întemeiat pe superstiții. (< fr.
superstitieux, lat.
superstitiosus)
superstițios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)superstițiós (-ți-os) adj. m.,
pl. superstițióși; f. superstițioásă (-ți-oa-), pl. superstițioásesuperstițios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)superstițios a. plin de superstițiune.
superstițios (Dicționaru limbii românești, 1939)*superstițiós, -oásă adj. (lat.
superstitiosus). Care are supersițiunĭ:
poporu e superstițios. Datorit superstitiuniĭ:
obiceĭurĭ superstițioase. Adv. În mod superstițios.
superstițios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUPERSTIȚIÓS, -OÁSĂ, superstițioși, -oase, adj. (Despre oameni) Care crede în superstiții, care este stăpânit de superstiții; (despre manifestările oamenilor) izvorât din superstiții, bazat pe superstiții, plin de superstiții. [
Pr.: -
ți-os] — Din
fr. superstitieux.