sunduc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUNDÚC, sunduce, s. n. (
Reg.) Ladă, cufăr; casetă. – Din
tc. sandik.sunduc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sundúc (
reg.)
s. n.,
pl. sundúcesunduc (Dicționaru limbii românești, 1939)sundúc, V.
sandîc.sunduc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUNDÚC, sunduce, s. n. (
Reg.) Ladă, cufăr; casetă. — Din
tc. sandik.