sumănar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUMĂNÁR, sumănari, s. m. Persoană care face sau vinde sumane. –
Suman +
suf. -ar.sumănar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sumănár s. m.,
pl. sumănárisumănar (Dicționaru limbii românești, 1939)sumănár m.
Iron. Purtător de suman adică „țăran”. V.
opincar, pantalonar, surtucar, cĭofligar.sumănar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUMĂNÁR, sumănari, s. m. Persoană care face sau vinde sumane. —
Suman +
suf. -
ar.