suma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUMÁ, sumez, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. – Din
fr. sommer (după
sumă).
suma (Dicționar de neologisme, 1986)SUMÁ vb. I. tr. (
Liv.) A face suma unor termeni; a totaliza. [Cf. fr.
sommer, lat.
summare].
suma (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUMÁ vb. tr. a face o adunare, a totaliza, a calcula limita unei serii convergente. (după fr.
sommer, lat.
summare)
suma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sumá (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 3
sumeázăsuma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUMÁ, sumez, vb, I.
Tranz. (
înv.) A efectua o operație de adunare sau a calcula serii convergente. — Din
fr. sommer (după
sumă).