sumedenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUMEDÉNIE, sumedenii, s. f. Mulțime, cantitate mare; sumă; puzderie, grămadă. – Din
sumă.sumedenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sumedénie (-ni-e) s. f.,
art. sumedénia (-ni-a), g.-d. art. sumedéniei; pl. sumedénii, art. sumedéniile (-ni-i-)sumedenie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sumedenie f. mulțime:
atâta sumedenie de vite ISP. [Derivat din
sumă cu un sufix analogic (cf.
prăpădenie)].
sumedenie (Dicționaru limbii românești, 1939)sumedénie f. (probabil, rudă cu
jumede și
jumet saŭ cu
sudom).
Fam. Mare mulțime, puzdere;:
o sumedenie de Jidanĭ foĭa la bursă. V.
fumedenie.sumedenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUMEDÉNIE, sumedenii, s. f. Mulțime, cantitate mare; sumă; puzderie, grămadă. — Din
sumă.