sumac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUMÁC s. m. Numele mai multor arbori sau arbuști mediteraneeni cu frunze compuse, bogate în substanțe tanante, dintre care unele specii sunt cultivate și folosite în industria pielăriei, în medicină etc.
(Rhus). – Din
fr. sumac.sumac (Dicționar de neologisme, 1986)SUMÁC s.n. Arbust mediteranean ale cărui frunze, bogate în tananți, sunt folosite la fabricarea pieilor fine. [< fr.
sumac, cf. ar.
summâq].
sumac (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUMÁC s. m. arbust din țările calde cu frunze, bogate în tananți, și flori albe în panicule. (< fr.
sumac)
sumac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sumác s. m
sumac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUMÁC s. m. Arbust din regiunea mediteraneană și din Vestul Asiei, cu ramuri păroase, cu frunze compuse, bogate în substanțe tanante și cu flori albe în panicule (
Rhus cariaria). — Din
fr. sumac.