sumăieș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUMĂIÉȘ, sumăieșe, s. n. (
Reg.) Diminutiv al lui
suman; suman mai scurt și mai ușor; sumănel. [
Pr.:
-mă-ieș. –
Var.:
sumăiáș s. n.] –
Suman +
suf. -aș.sumăieș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sumăiéș (
reg.)
s. n.,
pl. sumăiéșesumăieș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUMĂIÉȘ, sumăieșe, s. n. (
Reg.) Diminutiv al lui
suman, suman mai scurt și mai ușor; sumănel. [
Pr.: -
mă-ieș. —
Var.:
sumăiáș s. n.] —
Suman +
suf. -
aș.