sulfitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SULFITÁRE, sulfitări, s. f. Acțiunea de
a sulfita și rezultatul ei. –
V. sulfita.sulfitare (Dicționar de neologisme, 1986)SULFITÁRE s.f. Acțiunea de a sulfita și rezultatul ei; sulfitaj. [<
sulfita].
sulfitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sulfitáre s. f.,
g.-d. art. sulfitắrii; pl. sulfitắrisulfitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SULFITÁRE, sulfitări, s. f. Acțiunea de
a sulfita și rezultatul ei. —
V. sulfita.