suiș - explicat in DEX

suiș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUÍȘ, suișuri, s. n. 1. Suire, urcare, suit (1). 2. Loc pieziș care urcă; urcuș, povârniș, pantă, coastă. ♦ Porțiune dintr-un drum care urcă. – Sui + suf. -iș.

suiș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suíș s. n., pl. suíșuri

suiș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suiș n. 1. loc ce merge urcând: greutățile suișului OD.; 2. clină: nebun cine se urcă pe al muntelui suiș.

suiș (Dicționaru limbii românești, 1939)
suíș n., pl. urĭ. Urcuș, loc pe unde te sui pe un deal, pe un munte: la suiș și scoborîș. Acțiunea de a te sui: începem suișu.

suiș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUÍȘ, suișuri, s. n. 1. Suire, urcare, suit (1). 2. Loc pieziș care urcă; urcuș; povârniș, pantă, coastă. ♦ Porțiune dintr-un drum care urcă. — Sui + suf. -iș.