suhat - explicat in DEX

suhat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUHÁT, suhaturi, s. n. 1. Pășune (pe lângă ape sau pe lângă locuri mocirloase); izlaz, imaș, suhăție. 2. (Reg.) Apă puțin adâncă (unde se adapă vitele). – Cf. scr. suvat.

suhat (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
suhát (-turi), s. m. – Pășune. Sb., cr. suvat (Cihac, II, 379). – Der. suhăție, s. f. (pășune).

suhat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suhát (înv., reg.) s. n., pl. suháturi

suhat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suhat n. loc de pășune (mai ales în câmpia Bărăganului): când a fost să ducă vițeii la suhat CR. [Serb. SUVAT, pășune la munte].

suhat (Dicționaru limbii românești, 1939)
suhát n., pl. urĭ (sîrb. suvat și suhad, pășune, suvad, uscăturĭ, vreascurĭ, surcele, d. suv, suh, uscat, V. socote, șușăniță, ujujesc). Loc de pășune maĭ depărtat de cît toloaca orĭ imașu. – Și sohat (Od. Psevd. 10).

suhat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUHÁT, suhaturi, s. n. 1. (înv. și reg.) Pășune (pe lângă ape sau pe lângă locuri mocirloase); izlaz, imaș, suhăție. 2. (Reg.) Apă puțin adâncă (unde se adapă vitele). — Cf. sb. suvat.