suigeneris (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SÚI-GÉNERIS adj. invar. Special, original, particular; unic în felul său. –
Loc. lat.suigeneris (Dicționar de neologisme, 1986)SUI-GÉNERIS adj. invar. Special; unic în felul său. [Pron.
su-i-. / < lat.
sui-generis].
suigeneris (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUI-GÉNERIS adj. inv. unic în felul său; original, special. (< lat.
sui generis)
suigeneris (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)súi-géneris (
lat.)
(su-i-) adj. invar.suigeneris (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sui generis adv. special, particular:
un miros sui generis.