șuiet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘÚIET, șuiete, s. n. (
Pop.) Zgomot (slab, monoton) produs de foșnetul frunzelor, de curgerea apei, de bătaia vântului etc.; vuiet, freamăt. [
Pr.:
șu-iet] – Probabil contaminare între
șuier și
vuiet.