sugativă - explicat in DEX

sugativă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUGATÍVĂ, sugative, adj. (În expr.) Hârtie sugativă (și substantivat, f.) = hârtie poroasă și groasă, special făcută pentru a suge cerneală; sugătoare. – Suge + suf. -ativă.

sugativă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SUGATÍVĂ adj. hârtie ~ă (și s. f.) = hârtie groasă și poroasă care suge cerneala. (după it. /carta/ sugante)

sugativă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
sugativă, sugative s. f. 1. (d. oameni) bețiv, alcoolic. 2. femeie de moravuri ușoare.

sugativă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sugatívă¹ adj. f., pl. sugatíve

sugativă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*sugatívă² s. f., g.-d. art. sugatívei; pl. sugatíve

sugativă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUGATÍVĂ, sugative, adj. (În sintagma) Hârtie sugativă (și substantivat, f.) = hârtie poroasă și groasă, special făcută pentru a suge cerneală; sugătoare. — Suge + suf. -ativă.