sugativă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUGATÍVĂ, sugative, adj. (În
expr.)
Hârtie sugativă (și substantivat,
f.) = hârtie poroasă și groasă, special făcută pentru a suge cerneală; sugătoare. –
Suge +
suf. -ativă.sugativă (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUGATÍVĂ adj. hârtie ~ă (și s. f.) = hârtie groasă și poroasă care suge cerneala. (după it.
/carta/ sugante)
sugativă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)sugativă, sugative s. f. 1. (
d. oameni) bețiv, alcoolic.
2. femeie de moravuri ușoare.
sugativă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sugatívă1 adj. f.,
pl. sugatívesugativă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*sugatívă2 s. f.,
g.-d. art. sugatívei; pl. sugatívesugativă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUGATÍVĂ, sugative, adj. (În sintagma)
Hârtie sugativă (și substantivat,
f.) = hârtie poroasă și groasă, special făcută pentru a suge cerneală; sugătoare. —
Suge +
suf. -
ativă.