sufragiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFRAGÍU1, sufragii, s. m. (
Înv.) Om de serviciu care servea la masă. [
Var.:
sofragíu s. m.] – Din
tc. sofraci.sufragiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SUFRÁGIU2, sufragii, s. n. 1. Declarație care exprimă voința sau părerea cuiva într-o alegere sau într-o adunare constituită; drept de vot. ◊
Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări.
2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui).
3. Aprobare, asentiment. [
Var.:
sufráj s. n.] – Din
fr. suffrage, lat. suffragium.sufragiu (Dicționar de neologisme, 1986)SUFRÁGIU s.n. 1. Vot. ♦
Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări.
2. (
P. ext.) Aprobare, asentiment. [Pron.
-giu, var.
sufraj s.n. / < lat.
suffragium, cf. fr.
suffrage].
sufragiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)SUFRÁGIU s. n. 1. drept de vot. 2. sistem de votare. ♦ ~ universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări. 3. aprobare, asentiment. (< fr.
suffrage, lat.
suffragium)
sufragiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sufragíu1 (persoană)
(su-fra-) s. m.,
art. sufragíul; pl. sufragíi, art. sufragíii (-gi-ii)sufragiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sufrágiu2 (vot) [
giu pron. giu]
(su-fra-) s. n.,
art. sufrágiul; pl. sufrágii, art. sufrágiile (-gi-i-)sufragiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFRAGÍU1, sufragii, s. m. (
înv.) Om de serviciu care servea la masă. [
Var.:
sovragíu s. m.] — Din
tc. sofraci.sufragiu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SUFRAGÍU2, sufragii, s. n. 1. Drept de vot. ◊
Sufragiu universal = drept de vot acordat tuturor cetățenilor majori ai unei țări.
2. Sistem de votare (după modalitatea exercitării dreptului de vot și extinderea lui).
3. Aprobare, asentiment. [
Var.:
sufráj s. n.] — Din
fr. suffrage, lat. suffragium.sufràgiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sufràgiu n.
1. declarațiunea părerii sau voinței sale printr’un vot:
în adunările deliberante se numără sufragiile; sufragiu universal, dreptul de a vota atribuit tuturor cetățenilor;
2. fig. aprobare:
această piesă a obținut sufragiile publicului.sufragiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*sufrágiŭ n. (lat.
suffragium, d.
frángere, a frînge, a sparge, pin aluz. la bucățile de hîrb cu care se vota în vechime). Vot, expresiunea voințeĭ la alegerĭ.
Sufragiŭ universal, regimu electoral în care orĭ-cine, orĭ-cît de sărac și de incult ar fi, e primit la vot.
Fig. Aprobare:
a obținea sufragiile publiculuĭ.