suferință - explicat in DEX

suferință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. – Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance).

suferință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
suferínță s. f., g.-d. art. suferínței; pl. suferínțe

suferință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
suferință f. 1. starea celui ce suferă; 2. durere, chin: suferințe fizice, suferințe morale. [Lat. SUFFERENTIA].

suferință (Dicționaru limbii românești, 1939)
suferínță f., pl. e (lat. sufferentia, it. sofferenza, pv. sufrensa, fr. souffrance. V. con-ferență). Starea celuĭ ce sufere, durere (fizică saŭ morală), chin, zbucĭum: suferințele unuĭ bolnav, unuĭ orfan. A fi în suferință, a nu-țĭ merge bine: bugetu e în suferință. V. patimă, pasiune.

suferință (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SUFERÍNȚĂ, suferințe, s. f. Durere fizică sau morală; suferire; starea celui care suferă. ◊ Expr. A fi în suferință = a duce lipsă de ceva. — Suferi + suf. -ință (după fr. souffrance).